Norul de cenuşă a coborît cu 27 de metri pe secundă în ultimele 12 ore: asta e viteza de propagare a catastrofei, în viziunea unei staţii româneşti de ştiri care începe cu R. Conform geniilor care scriu acolo duminică seara (fugiţi de la Facultatea de Arte, sau săriţi gardul de la pensionul de fete, pulberea vine mîncînd pămîntul spre… pămînt (scuzaţi metafora obosită), cu o poftă de viaţă complet inexplicabilă la o grămadă de particule de oxid de siliciu.
Şi totuşi, nu-ţi trebuie fizică să faci un calcul. 27 de metri pe secundă înmulţit cu 12 ore îţi dă 1.166.400 de metri parcurşi în jos de particulele astea cît noi am dormit, adică cu mult mai mult decît chiar întreaga atmosferă terestră. Cifra e o asemenea enormitate, încît dacă e să ne luăm după ştirea noastră, ori particulele au pornit din Cosmos, ori sînt deja una cu magma din adîncurile pămîntului. În ambele cazuri, catastrofa şi misterul sînt asigurate: ce căutau particulele atît de sus, nu cumva proveneau de la o navă spaţială care se ducea la aterizare în buricul universului, Cabana Babele din Bucegi? Sau ce efecte catastrofale pot avea ele dacă ajung aşa de jos, ne putem aştepta la… (suspans, prezentatorul îşi pune ochelarii de competent) un cutremur devastator? Juriul e încă în pronunţare.
O altă staţie, mai tabloidă, aşa, a decis că norul islandez, chiar dacă n-are pe nimeni pe conştiinţă, e deja unul ucigaş. Drept pentru care a făcut numărătoarea inversă pînă la pătrunderea în ţările teritoriului naţional, complet cu experţi în nimic care şi-au livrat expertiza ca ţăranul oaia, în piaţă la Petroşani: direct din butoi, cu mîna plină de ţărînă şi cu zerul curgînd la liber pe pantalonii şi pantofii clientului. Sîntem condamnaţi la tîmpenie? Stai şi te întrebi… Sîntem oare proşti în masă, sau pur şi simplu imuni la prostie? Şi ce organ de digestie a spaimelor ascundem în noi, de vreme ce fi
