Clădirea, monument istoric de interes național, îmbină funcționalitatea cu aspectul maiestuos și elegant.
Sute sau mii de orădeni trec zilnic pragul primăriei, unii fiindcă lucrează acolo, alții fiindcă birocrația îi obligă. În graba cotidiană, cei mai mulți nici nu remarcă frumusețea clădirii, monumente istoric de interes național, una dintre puținele construcții din Oradea care și-a păstrat întrebuințarea originală.
Campania “Poveștile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii primăriei, în care știința, arta și justiția ar trebui să fie la ele acasă, așa cum sugerează cele patru statui alegorice, de pe fațada principală (șțiința, arta, justiția și agricultura). Dacă în luna iunie a anului 1900 nu se lua decizia ca primăria să fie construită pe locul fostei reședințe a Episcopiei catolice, orădenii s-ar adresa astăzi municipalității îndreptându-se spre fostul han Arborele Verde (actualul Teatru Arcadia) sau spre intersecția străzilor Dunării și Republicii - două dintre locațiile propuse, în ianuarie 1900, pentru amplasarea primăriei. Proiectul clădirii a fost semnat de Rimanoczy Kalman junior, inaugurarea acesteia având loc la 10 ianuarie 1904, după doi ani de muncă întreruptă de greve. După acest moment, fosta primărie, actuala Școală Generală Oltea Doamna, a fost transformată în școală primară de fete. În “Memoria caselor”, Liviu Borcea precizează că “cea mai veche primărie (știută pe la începutul secolului al XX-lea sub numele de Primăria mică) din Olosig a fost pe strada Principală (Republicii) colț cu actuala stradă Mihai Eminescu. Ea exista aici și prin 1714, atunci când în Orașul Nou primăria era în localul hanului Vulturul”.
Tablouri simbolice
Pentru cei care frecventează dezbaterile publice din sala mare a primăriei, sala Traian Moșoiu, menționăm că, în urmă cu o sută de ani, pe de o parte și de alta a încăperii erau două tablour