Se spune că întotdeauna versatilitatea lumii s-a răsfrânt şi în modă. Prin urmare, asistăm mai mult ca oricând la o versatilitate a modei care, în mod poate deloc surprinzător, se întoarce la valori ale unor perioade impresionante, cu amprentă definitivă asupra tendinţelor. Aflăm că lucrurile în modă nu se vor mai dezvolta şi nu vor mai evolua cu aceeaşi repeziciune ca în anii trecuţi, că piaţa modei se va maturiza (în sfârşit!), că se va pune accentul pe stilul personal şi, ceea ce este foarte important (veţi citi de ce la rubrica „Viaţă şi stil”), verdele este noul negru!
Foarte frumos am putea spune, cu riscul de a cădea într-un optimism estetic în neconcordanţă cu pesimismul vremurilor actuale. Poate că această... întoarcere dacă vreţi la naturaleţe ţine şi de acea „sprezzatura” a societăţii despre care vorbea nobilul Baldassare Castiglione în manualul său „Il Cortigiano” („Curteanul”), publicat în 1528. Termenul „sprezzatura” – care s-ar putea aproxima prin atitudine nonşalantă, când de fapt îţi ia timp şi efort pentru a crea de fapt un stil, a fost inventat chiar de Castiglione în viziunea căruia un curtean ideal al Renaşterii trebuia să stăpânească deopotrivă arta elocinţei şi manierele gentile. Lăsând la o parte tendinţele şi situându-ne puţin pe poziţia de spectatori ai societăţii, probabil adevăratul mesaj este acela că a fi om constituie o măiestrie dobândită cu mult efort.
Se spune că întotdeauna versatilitatea lumii s-a răsfrânt şi în modă. Prin urmare, asistăm mai mult ca oricând la o versatilitate a modei care, în mod poate deloc surprinzător, se întoarce la valori ale unor perioade impresionante, cu amprentă definitivă asupra tendinţelor. Aflăm că lucrurile în modă nu se vor mai dezvolta şi nu vor mai evolua cu aceeaşi repeziciune ca în anii trecuţi, că piaţa modei se va maturiza (în sfârşit!), că se va pune accentul pe stilul perso
