WEI JI – ideograma chineză care desemnează criza este rezultanta asocierii a două ideograme: WEI (primejdie) şi JI (oportunitate). WEI reuneşte alte două ideograme: WEI XAN. WEI înseamnă «suspendat». XAN contextualizează suspensia şi dă pe deplin semnificaţia primejdiei – explica Brigitte Durzan. Oportunitatea este şi ea rezultanta asocierii a două semne: JI şi HUI. JI înseamnă «şansă» şi HUI «reunire».
Relaţionarea între cei doi termeni arată sensul profund al oportunităţilor pe care le deschide orice criză. Şansa suspendată este posibilă dar susceptibilă să se prăbuşească. Situaţia de criză rămâne ambiguă, proteiformă, schimbătoare, instabilă, într-un fel este faimoasa ceaţă pentru a-l parafraza pe Clausewitz vorbind despre război. Tensiunea este între partea vidă şi cea plină (în cultura chineză, mai ales în pictură, vidul fiind la fel de important, poate chiar mai important decât partea plină).
Acum demersul oportunist în raport cu criza devine limpede şi capată sensul său deplin: trebuie să ştii să te joci cu ceea ce cunoşti, cu ceea ce poţi avea şi vedea (partea plină), dar şi cu ceea ce nu poate fi văzut (partea vidă). Să nu ştii să profiţi de oportunităţile deschise de criză înseamnă să laşi şansa să treacă pe lângă tine….o şansă poate ascunsă, dar care există undeva şi te aşteaptă. Dar, filozofic vorbind, oportunităţile sunt ocazii care trebuie identificate şi preluate din mijlocul primejdiei, născându-se odată cu aceasta.
Suntem într-un asemenea moment de criză profundă în care fiecare dintre marii actori caută să identifice cât mai rapid şi corect oportunităţile de supravieţuire în care, din nefericire, problemele economice, sociale şi dicotomiile culturale se amplifică mereu, ajungând foarte aproape de limita exploziei. Este limede că nu poţi rămâne singur.
Marea întrebare nu este cine sunt aliaţii de azi, ci cu cine ar trebui
