"O putere de 7 eurocenţi" este titlul ediutorialului de la Deutsche Welle, în care sunt analizate ultimele scandaluri de pe scena politică românească.  "Asistăm la o criză a puterii înseşi, deoarece nu mai e clar pentru nimeni dacă preşedintele se supune unei raţiuni mai înalte sau dacă urmăreşte un interes pur personal.

Preşedintele a făcut, aşa cum admite el însuşi, un gest "fără precedent". Refuzând să semneze acordul economic negociat de guvern cu FMI, el pune sub semnul întrebării credibilitatea însăşi a ţării, dar dincolo de criza de moment asistăm de ceva timp la o criză mai gravă a a modului însuşi în care este înţeleasă şi exercitată puterea.

De la Iliescu la Băsescu a fost o trecere semnificativă. Primul stătea mult în spatele funcţiei, oferind prioritate caracterului impersonal al instituţiei. Era ceva iritant şi neliniştitor în acea situare care evoca prea mult stilul puterii comuniste. Nu atât ce făcea cât felul în care făcea era supărător, căci reproducea întocmai stilul impersonal al ”ştiinţei obiective”. Comuniştii nu preţuiau persoana umană, plasându-o sub imperiul ”legităţii istorice” şi adoptau, de aceea, o pretenţie de obiectivitate care devenise cu timpul o simplă manieră. Influenţa populară enormă pe care a avut-o Iliescu s-a datorat poate şi sentimentului de siguranţă pe care îl inspira pretinsa cunoaştere într-o lume căzută subit sub semnul controversei şi arbitrariului. Reformatorii declarau imprudent că lumea este nesigură şi că totul ţine de responsabilitatea personală în timp ce vechii comunişti sugerau că există încă legităţi sigure.

Succesorul său a răsturnat ecuaţia. Funcţia a rămas mereu mult în urma persoanei. Dar nici Traian Băsescu nu a făcut totul sub impulsul idiosincraziilor sale. Cu toate acestea de prea multe ori a lăsat impresia că nu are niciun temei obiectiv şi că tot ce face e pură subiectivitate. E iar