Zi de foc luni in Parlament pentru Guvernul Tariceanu. Cel putin teoretic, pentru ca atat ordonanta privind amanarea majorarii salariilor dascalilor trebuie sa treaca de Senat cat si Executivul in ansamblul sau are de infruntat motiunea de cenzura pe Educatie introdusa de PD-L.
Rezultatul celor doua momente este deocamdata greu de anticipat, desi, daca ne uitam la declaratiile partidelor in privinta legii salarizarii in invatamant, ordonanta ar trebui sa pice cu o majoritate zdrobitoare, iar motiunea ar trebui sa treaca la fel de relaxat. Din nou teoretic. Pentru ca practic, mai multe socoteli electorale complica mult lucrurile.
Cheia este la PSD pentru ca atat PD-L, cat si PNL si UDMR nu prea au optiuni si, se pare, nici dubii.
Social democratii nu doresc caderea acestui guvern care inca le mai poate face cateva servicii si este alcatuit din partidele cu care ar vrea sa guverneze dupa alegeri.
In plus, ii vine greu PSD-ului sa se aseze la remorca unui demers atat de radical, cum e motiunea de cenzura, al PD-L, care deja a cam confiscat din mers tema salariilor si defileaza cu ea in campanie.
Mai mult, un recent sondaj INSOMAR ne arata ca un sfert dintre romani, cei mai multi, ii atribuie lui Traian Basescu meritul pentru aceasta majorare, PSD venind pe locul al doilea.
Pe de alta parte insa, un vot impotriva motiunii n-ar da nici el bine cat timp tema acesteia este educatia cu salariile profesorilor cu tot. Ar fi ca si cum PSD s-ar dezice cumva de propria lege si propriul discurs de pana acum. Nu e bine!
Si-atunci, probabil ca parlamentarii social democrati vor face ce stiu ei mai bine. Vor chiuli. Fuga se va dovedi din nou extrem de sanatoasa, desi cam rusinoasa si destul de elocventa pentru intelegerile dintre PSD si PNL. Dar niciodata onoarea nu a fost punctul forte al politicianu
