Jurnalistul american David Tanis de la „New York Times” a publicat un material în care aplaudă calităţile acestui preparat simplist, destinat ţăranilor până acum câteva zeci de ani.

„Am întotdeauna poftă de mămăligă”, îşi începe materialul plin de entuziasm jurnalistul american. După o scurtă introducere, Tanis începe să dezvăluie cititorilor americani, prea puţin familiarizaţi cu acest fel de mâncare comun mai mult în Europa de sud-est, dar şi în ţări precum Italia, de unde şi-a luat numele „polenta”.

„Mămăliga este practic un terci din mălai şi se poate face cu orice fel de mălai”, recomandă Tanis, enumerând tipurile diferite de mălai.

„Secretul constă în timpul gătirii ei, adică suficient de mult. Trebuie să-i permiţi mălaiului să se umfle şi să fiarbă cum trebuie. Ai nevoie de cam o oră să faci o mămăligă adevărată, dar nu este o corvoadă. Are nevoie de puţină atenţie, dar odată ce înveţi să o faci, poate să-ţi iasă şi în somn”, scrie jurnalistul.

David Tanis povesteşte în continuare despre modalităţile diferite în care a testat mâncarea sa preferată: alături de carne ragu în Bologna sau tocăniţă de peşte în Viareggio. Există, desigur, şi o variantă exclusivistă a preparatului servit alături de trufe şi ouă de prepeliţă. Mămăliga a trecut printr-un adevărat proces de popularizare în ultimii ani, devenind un preparat select în unele cazuri. Pe blogurile de specialitate din toată lumea sunt postate reţete care reinterpretează complet mămăliga, aşa cum o ştiam noi.

„Ofer două sugestii: prăjiţi mămăliga şi bucuraţi-vă de ea alături de ouă şi un sos picant de roşii sau alegeţi varianta la cuptor, cu spanac şi brânză”, a spus Tanis.

Jurnalistul american preferă să fiarbă mămăliga în stilul „bunicilor din toată Italia”: lasă apa să fiarbă, toarnă uşor mălaiul, pe care îl amestecă odată la câteva minute. Focul se păstrează mic