Intr-un interviu din ziarul Adevarul din 16 iunie 2008, dupa ce evoca bunele sale relatii cu intelectualii si ti­tlu­ri­le de Doctor Honoris Causa, conferite de doua pres­ti­gioa­se universitati clujene, IPS Bartolomeu Anania e in­­tre­bat de reporter (George Radulescu), in ce orizont de timp situeaza reunificarea crestinilor in aceeasi Biserica. Ras­punsul e dat in doi timpi, pe care ii voi evoca pe rand. In prima parte a raspunsului sau, inaltul prelat afir­­ma: "Refacerea unitatii bisericesti a primului mileniu e un deziderat legitim al tuturor confesiunilor cres­ti­ne clasice. O dorim, o visam, ne rugam, dar ea va fi candva opera Sfantului Duh. Pana atunci e reco­man­dabil sa-si pastreze fiecare credinta lui, in deplin res­pect fata de a celuilalt". As fi fost convinsa ca IPS Ana­nia crede sincer in ce spune in ultima fraza, daca ea nu ar fi fost urmata de o completare: "In orice caz, uni­rea cu catolicii nu poate fi anticipata emblematic prin exhibitionismul unui mitropolit ortodox, care, la adanci batraneti, a ajuns sa creada ca Euharistia este egala, primavara, cu borsul de urzici". O nota a re­dactiei precizeaza ca cel tratat, dupa opinia mea, in ter­­meni atat de putini reverentiosi, socanti pentru un laic, care isi poate cu greu imagina formularea unei jude­cati asupra unui coleg de Sinod in asemenea fel, nu e altul decat IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, care, la sfintirea unei biserici greco-catolice nou infiin­ta­te la Timisoara, in timpul slujbei la care fusese invitat, a ac­ceptat sa se impartaseasca, alaturi de preotii greco-ca­tolici si catolici prezenti acolo, gest aproape imposibil de evitat fara a-i leza pe cei de fata sau a comite o im­po­li­tete. Tin sa mentionez ca in conformitate cu o traditie, de lunga durata in Banat, constituita in cel putin doua se­co­le de convietuire, in numeroasele localitati in care au locuit oameni de mai