Liderul refugiaţilor uzbeci la Timişoara şi-a schimbat numele şi nu vrea să mai plece în altă ţară În 13 mai anul trecut, peste 400 de uzbeci participanţi la revolta din Andijan au reuşit să scape de răzbunarea lui Islam Karimov. După câteva luni, ei au ajuns la centrul pentru refugiaţi din Timişoara. Câţiva au plecat deja spre alte ţări, unde au şansa să-şi ia viaţa de la capăt, alţii aşteaptă să plece peste câteva zile, în 16 februarie. Liderul lor spune însă că ar dori să rămână aici, unde şi-a făcut deja prieteni pentru toată viaţa. Pentru propria protecţie, dar şi pentru a nu face greutăţi familiei rămase acasă, liderul uzbecilor refugiaţi la Timişoara spune că preferă să folosească un nume fals, Dilshod, de altfel destul de întâlnit în ţara lui. Are 33 de ani şi este inginer constructor. A învăţat deja câteva cuvinte în limba română, dar avem nevoie de un translator pentru a comunica în limba rusă. Vizibil marcat de cele petrecute anul trecut, el povesteşte cum, în 13 mai, în drum spre lucru, a ajuns în centrul oraşului, unde se adunaseră deja sute de oameni care îşi cereau dreptul la o viaţă mai bună. În scurt timp au intervenit forţele de ordine, care au început să tragă. Împreună cu alte câteva zeci de oameni, Dilshod a fugit pe jos, zeci de kilometri, spre Kîrgîzstan. Încă tensionat, el povesteşte cum şi-a văzut verişorul, în vârstă de 24 de ani, împuşcat în cap, la ieşirea din Uzbekistan. "Au murit atunci femei şi copii", spune el, fixând un punct invizibil de pe masă. Spre România, în secret După ce, în sfârşit, au ajuns în ţara vecină, au fost cazaţi trei săptămâni în corturi, apoi au fost mutaţi, sub paza soldaţilor. Într-un final, au fost trimişi cu avionul spre România, în mare secret. Nici ei nu au ştiut spre ce destinaţie se îndreaptă, până în momentul în care au urcat în avion. Au ajuns la Timişoara în 22 iulie anul trecut. Câţiva dintre ei au