Chiar dacă la prima vedere oferta acestui festival ar fi putut părea ameninţată de monotonie, lucrurile nu au stat deloc aşa.

Acest lucru s-a datorat însă nu atât minunatelor instrumente prezente pe scena Studioului "Mihail Jora" al Radiodifuziunii de-a lungul celor 10 zile de festival, cât personalităţilor distincte şi foarte variate ale soliştilor. Este vorba despre un tip de varietate care a conturat într-o manieră extrem de convingătoare şi pe deplin cuprinzător arta interpretării violonistice. A fost o adevărată şansă pentru public, mai ales pentru aceia care au putut trece dincolo de "acordurile plăcute" ale muzicii interpretate - majoritatea concertelor aparţinând repertoriului romantic - şi au putut avea o frecvenţă disponibilă şi pentru receptarea diferenţelor culturale care i-au format pe cei cinci violonişti de mare valoare care provin la origine din acelaşi spaţiu cultural românesc.

Deşi ideea de a demonstra că marketing-ul nu este întotdeauna inamicul culturii şi al artei nu a fost susţinută de promovarea proiectului - afişele nefăcând referire la instrumentul pe care se cânta în fiecare seară a festivalului - totuşi scopul festivalului Viori de colecţie la Sala Radio a fost atins. Artişti români de cel mai înalt nivel, care desfăşoară o reală carieră internaţională, au dialogat în faţa publicului pe tema pasiunii pentru vioară, pentru lumea mereu minunată şi mereu altfel pe care sunetul acestui instrument o poate releva atunci când se află în mâinile unor adevăraţi artişti.

Iar violoniştii Bogdan Zvorişteanu, Remus Azoiţei, Ştefan Horváth, Gabriel Croitoru şi Alexandru Tomescu - în ordinea intrării lor în programul festivalului - s-au dovedit a fi adevăraţi maeştri. Adică nu doar posesorii unui redutabil bagaj de tehnică instrumentală tradusă prin remarcabile şarje de virtuozitate, ci şi gânditori plini de har asupra celor cântate, s