Am citit cu oarecare surprindere postarea domnului Alex Ştefănescu referitoare la ultima lucrare a lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, considerată „nu numai falsă, ci şi antipatică”.
Am parcurs întotdeauna cu atenţie lucrările istoricului Lucian Boia, care mi-a fost şi dascăl în vremea studenţiei. Au născut, e adevărat, controverse, dar au fost benefice din toate punctele de vedere, pentru că, nu-i aşa, „contradicţia naşte progresul”. Dincolo de punctul de vedere exprimat de autor, nu cred că putem pune sub semnul îndoielii argumentaţia solidă şi o construcţie a frazei care m-a îndemnat întotdeauna să citesc fiecare apariţie cu foarte mare plăcere.
Alex Ştefănescu afirmă la un moment dat, referindu-se la decalajul dintre România şi ceea ce numim generic civilizaţie occidentală, de care aminteam şi în articolul meu anterior, că „întârzierea poate conta în descrierea, nu în evaluarea culturii unui popor. Mai mult decât atât, întârzierea poate fi chiar, în unele privinţe, avantajoasă, dând posibilitatea de a se evita greşelile altora, de a renunţa la ceea ce s-ar putea numi o birocraţie a culturii şi de a lua totul de la zero, cu entuziasmul specific începutului”.
Din păcate, este fără puţinţă de tăgadă că această întârziere este reală şi ne afectează viaţa de zi cu zi. Şi nici nu sesizez în ce sens poate fi avantajoasă, concret, chiar dacă ne referim strict la orizontul cultural. În privinţa întârzierii generale a societăţii româneşti, nu cred că putem opera cu sintagme de felul „poate fi”, fiind vorba de o certitudine. Chiar mi-aş dori să văd o analiză argumentată care să susţină contrariul. Recomand cu căldură cartea unui alt dascăl al meu, profesorul Bogdan Murgescu: România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), al cărei titlu este, cred eu, sugestiv.
În ceea ce mă priveşte, certitudinea acestei întârzieri nu-mi