Sigur ca Orban nu s-a intors la Budapesta cu niste sacose pline cu euro (sau dolari), dar daca a adus niste contracte sau a obtinut niste imprumuturi de vreo 3 miliarde de euro, asa cum se vorbeste, atunci Ungaria este in castig, iar ciorovaiala lui Orban cu FMI, BEI, BERD poate avea in spate acest succes. Scriitorul si istoricul maghiar Paul Lendvai, in excelenta carte „Ungurii" (Humanitas, 2001), spune ca acestia, in urma istoriei lor zbuciumate, au capatat un profund sentiment al melancoliei, al singuratatii, specific unui popor lasat mereu de izbeliste, singur in fata marilor pericole (Ex: Mohács, 1526), izolat in mijlocul unor popoare cu care nu au niciun fel de inrudire si cu care se inteleg greu din cauza unei limbi pe care n-o intelege nimeni din Europa. Ar rezulta de aici ca pragmatismul nu s-ar numara printre virtutile maghiarilor, popor romantic, visator, lovit de o soarta pe care si-o accepta cu resemnare. Lasand la o parte multe fapte si evenimente din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, ma voi opri doar asupra unei intamplari petrecuta cu 14 zile in urma, care infirma - o data in plus - teza non-pragmatismului ungurilor. In 2004, NATO a infiintat la Budapesta - in cadrul Parteneriatului pentru Pace - o scoala pentru militari din fostele republici sovietice care invatau aici limba engleza si alte materii utile pentru colaborarea viitoare a NATO cu aceste tari. Aici, intr-o noapte, locotenentul azer Ramil Saferov a omorat un ofiter armean, coleg de-al sau, caruia i-a taiat capul cu toporul pe cand acesta dormea. La prima vedere, o crima ca multe altele. In fapt, una cu implicatii grave. Armenia a cerut Ungariei sa-i predea ei criminalul pentru ca victima a fost cetatean al ei. Ungaria a raspuns ca are si ea o justitie capabila sa-l judece, iar SUA i-a sfatuit pe armeni sa aiba incredere in justitia maghiara. Si, intr-adevar, dupa un proces desfasura