Moldoveni „cu grad" care au luptat în 1992 în Transnistria susţin că separatiştii se pregăteau de confruntări militare încă din 1989. Aceştia mai spun că ţara noastră era nepregătită să ducă bătălia, neavând armată şi militari. Pe front au fost trimişi voluntari şi poliţişti fără muniţie şi haine. La distanţă de 19 ani, militarii noştri vorbesc despre luptele de la Cocieri, Coşniţa şi Tighina, cele trei platouri unde s-au bătut cu separatiştii.

Responsabilii de la Securitate de la începutul anilor ‘90 din Moldova spun că separatiştii de peste Nistru, conduşi de rusul Igor Smirnov, se pregăteau de război încă din 1989. „Aveam misiunea să culegem informaţii şi am ştiut că ei se înarmează. Ne-am trezit că începuse răboiul, cu echipe de băieţi care-o făceau pe-a partizanii", a declarat pentru „Adevărul" Alexandru Ganenco, colonelul de Securitate care a coordonat segmentul Râbniţa-Delacău din stânga Nistrului, în timpul războiului din 1992.

DUBĂSARIUL, PENTRU O ZI

AL MOLDOVENILOR

Voluntarii au fost instruiţi militar şi încadraţi în grupurile coordonate de Ministerul Securităţii: Burunducii, Scorpionii, Răzeşii şi Dacii. Toate grupurile au acţionat în zona Dubăsari, în total numărau circa 600 de oameni. La acea dată nu exista Ministerul Apărării, rolul lui fiind îndeplinit de aceşti combatanţi, care au luat de bunăvoie arma în mână, precum şi de poliţiştii aduşi din toată ţara.

Foto: Alexandru Ganenco, colonel de Securitate care a coordonat segmentul Râbniţa-Delacău din stânga Nistrului/ Tudor Iovu

De fapt, spun foştii luptători, pe teren erau mai multe conflicte de comunicare şi putere între grupările paramilitare de voluntari, poliţişti şi conducerea armatei. Coloneii şi generalii de armată nu aveau încredere în cei de Securitate deoarece considerau că majoritatea era de origine rusofonă şi pleda pentru păstrarea Uniunii Sov