Cetateanul roman generic (ca sa nu ma exclud) face aproape zi de zi gesturi de absoluta libertate - si tocmai de aceea Romania arata cum arata... Eternitatea si circiuma Pe o tedula gasita intr-una din cele doua biblii in limba germana ce le am in casa (una luterana, alta dupa Luther, nitel adusa din condei intru modernizare/actualizare lingvistica) am gasit notate urmatoarele: "Nu stiu daca eternitatea s-a nascut la sat, dar, alungata de acasa, ea isi trage in prezent sufletul in vreo circiuma." Asta a scris-o Vintila Mihailescu ("Circiumile mele", Dilema veche nr.70/20.05.05). Si: "Intr-o viata delocalizata, s-ar zice ca localurile astea (de cartier sau cele de la sate, m.a.) sint singurele care stau locului; mai exact, singurele care iti pot oferi sentimentul de siguranta ca esti de-al locului, ca nu esti pierdut in «fluiditatea» lumii actuale." Iata niscaiva observatii facute in Germania: Cei de-ai locului, nemtii-nemti, adica, au indeobste asa-zisul lor Stammlokal/kneipe, circiuma unde sint oaspeti constanti, unde se intilnesc macar odata pe saptamina cu prietenii la asa-numitul Stammtisch - la masa lor, rezervata informal sau chiar formal, unde sint cunoscuti, si cu cit vin mai des, cu atit mai mult sint Stammgäste (oaspeti/clienti de baza, constanti). Stammtisch-ul este, de altfel, o institutie in sine in Germania, multe localuri (de cartier, mai ales) ar da faliment daca si-ar pierde clientela regulata! Carciuma, deci, este un element-cheie in cristalizarea sentimentului de "acasa". Nemtii (mai) recenti, imigrantii (cu sau fara pasaport german), in schimb, atunci cind ies in oras la o bere, o pizza etc., se-ntilnesc indeobste nu in carciuma de cartier (cea unde se-ntilnesc nemtii-nemti), ci mai degraba in localurile din centrul orasului - acolo atmosfera e de regula din cale afara mai internationala (nu ma refer aici la orasele ori sate, ci la orase mai mari,