ANALIZA Experienta istorica a multor popoare pune in evidenta faptul ca ori de cate ori s-a schimbat regimul politic intr-o tara, ori carmuirea acesteia, noii guvernanti s-au grabit sa nege public ca i-ar lega ceva de trecut, s-au delimitat de actele celor de la care au preluat puterea si, uneori, chiar i-au exclus din viata politica sau le-au restrans accesul la aceasta.

Dezbaterile parlamentare pe marginea initiativei legislative aprobate de Senat privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice a anumitor categorii de persoane ne reamintesc procesul lustratiei la care a fost supus de trei ori la rand eminentul om politic si unul dintre fauritorii Romaniei moderne, marele patriot Mihail Kogalniceanu, in 1866. Lui Kogalniceanu i s-a refuzat validarea mandatului de membru al Adunarii Constituante aleasa in 1866 si apoi de deputat, sub diferite pretexte, care nu au putut sa ascunda adevaratul motiv: apartenenta sa, in calitate de prim-ministru al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la "Vechiul Regim".

POLEMICI. Alegerile lui Kogalniceanu in Adunarea Constituanta au provocat in epoca ample si patimase discutii. Unul dintre membrii Adunarii, deputatul Nicolae Ionescu, avea sa spuna in apararea lui Kogalniceanu: "Nu respingeti un om pentru ca este adversarul principiilor ce profesati. Domnul Kogalniceanu ar putea fi lesne respins in numele moralei publice, ar putea fi respins in numele acelei justitii, care nu este scrisa, dar care se exercita in puterea constiintei publice, a moralitatii si a convingerii tarii. Trebuie sa-l chemati intre dvs. ca sa-l aveti in fata si-l veti vedea in tot minutul rosind si ca un repetinte sa-si marturiseasca pacatul si sa-l iertam". Adversarii poli- tici ai lui Kogalniceanu au sustinut, dimpotriva, ca "pe taramul moral trebuie sa-l dam afara din Camera", intrucat Kogalniceanu s-a facut vinovat de lov