Angajaţii aparatului central al Ministerului de Finanţe au trăit până acum practic din veniturile suplimentare oferite de stat, într-o formă de evaziune fiscală legiferată, salariile fiind, în majoritatea cazurilor, sub venitul minim garantat. Situaţia de la Finanţe reflectă poate cel mai bine haosul pe care îl reprezintă România pe harta unei lumi aparent normale: ministrul şi cei patru secretari de stat nu au dreptul la stimulentele introduse prin OG 92/2003, deşi au cele mai mari responsabilităţi, în schimb bucătarii, şoferii, portarii ori femeile de serviciu, angajaţi, de asemenea, ai Ministerului Finanţelor, sunt „stimulaţi". Evident, nimeni nu ştie care e logica acestei stări de fapt. Cât despre funcţionarii propriu-zişi, ei primesc stimulente a căror sumă variază de la om la om, bani acordaţi de stat, de pildă, din amenzile încasate de la agenţii economici privaţi. Altfel spus, buticarul din colţ finanţează statul şi achită salariile angajaţilor acestuia atât prin taxele şi impozitele plătite lună de lună, cât şi prin amenzile pe care i le impută Garda Financiară ori administraţia financiară.

Potrivit datelor oficiale puse la dispoziţie de Ministerul Finanţelor pentru luna aprilie a acestui an, ministrul (pe atunci) Sebastian Vlădescu a primit 5.361 lei, iar cei patru secretari de stat ai săi sume cuprinse între 3.876 lei şi 4.693 lei. Distracţia începe de la şefii cei mari în jos; astfel, unul din consilierii personali ai ministrului a încasat un salariu de 2.429 lei şi stimulente de 4.558 lei, în total 6.987 lei, adică mai mult decât şeful său. Alţi consilieri, mai mici, dar şi secretarul general ori directorii din minister iau însă şi mai mult: secretarul general a luat acasă în aprilie 9.137 lei, din care 5.259 reprezintă stimulentele; şeful de la Direcţia de programare bugetară a încasat 8.038 lei, din care 5.359 lei stimulente; directo