Marea majoritate a pensionarilor se chinuie sa supravietuiasca cu o pensie cit un bacsis, scapat cu "generozitate" printre degetele guvernantilor. Rabdarea seniorilor, pusa greu la incercare in ultimii ani, a trecut dincolo de limita suportabilului. Chinuiti de boli, de foame si nu in ultimul rind de indiferenta autoritatilor, acesti defavorizati ai societatii mai asteapta, resemnati, doar o minune cereasca. Promisele indexari nu s-au dovedit a fi decit "fala mare-n traista goala", iar perspectiva votarii noii legi a pensiilor este atit de indepartata si incerta, incit prea putini mai cred in veridicitatea si puterea ei salvatoare. Vestea ca rindurile pensionarilor din tara s-ar putea ingrosa, cit de curind, cu inca aproximativ 150 de mii de persoane din rindul somerilor, n-a facut decit sa adinceasca disperarea in care isi duc zilele batrinii. Teama ca saracia lor indexata si rasindexata va creste direct proportional cu numarul noilor pensionati, este noua problema dezbatuta pe ordinea de zi a celor ce-si incalzesc senectutea pe bancile parcurilor, sub razele zgircite ale soarelui sfirsitului de iarna. Lipsa banilor, nu degeaba porecliti "ochiul dracului", face ca oameni care toata viata au convietuit in buna pace si intelegere sa ajunga sa invidieze "capra", mai grasa si mai recent scoasa la pensie, a vecinului. Iar despre toata aceasta situatie, de-a dreptul rusinoasa, a carei autor moral este insusi statul prin marea nepasare, n-am fi vrut sa ajungem sa scriem niciodata. "Niciodata n-a fost mai rau ca acum" Dragu Plesa are acum 78 de ani si locuieste cu sotia, intr-un apartament pe strada Panduri. Dupa o viata de munca si patru ani si jumatate petrecuti pe frontul celui de-al doilea razboi mondial, omul primeste lunar 580 de mii de lei. "Este tare greu. Noroc de copii, care imi mai scapa cite un ban, uneori. Sotia mea nu are pensie. A fost mai mereu bolnava, sufe