Mihai Ungureanu, ministrul nostru de Externe, si-a depus candidatura la functia de vicepresedinte al PNL in domeniul relatiilor externe. Pentru multi cetateni ai României, chiar si pentru cei cu o oarecare scoala a politicii, a fost un prilej de a-si reaminti ca Mihai Ungureanu e membru al PNL. Un prilej de a-si reaminti pentru ca, desi prezent in guvern din partea PNL, Mihai Ungureanu n-a lasat pâna acum o clipa impresia ca ar avea vreo legatura cu formatiunea condusa de Calin Popescu Tariceanu. Domnia sa nu s-a numarat printre luptatorii de pe zidurile cetatii PNL in apriga rezistenta la atacurile lui Traian Basescu, ale Partidului Democrat si, mai nou, ale Partidului Liberal Democrat. Dar nu numai atât. Prin intreaga sa prestatie de pâna acum, Mihai Ungureanu a facut jocurile lui Traian Basescu. In planul politicii externe, a fost un soldat disciplinat al politicii de starleta TV duse de presedinte. Desi deosebit de competent in materie de diplomatie, cunoscator al subtilitatilor necesare in politica externa a unei tari precum România, Mihai Ungureanu a acceptat toate nastrusniciile prezidentiale in materie de relatii externe; de la grobiana teza a Licuriciului cel Mare pâna la funambulesca preocupare pentru soarta Kirgistanului si a Abhaziei. Asezarea de partea lui Traian Basescu in conflictul acestuia cu PNL in chestiunea retragerii trupelor noastre din Irak e un exemplu mai mult decât semnificativ. Prin pregatirea intelectuala umanista, prin faptul ca stie ce inseamna abajurul de la masa de lucru a carturarului, Mihai Ungureanu nu poate fi un entuziast al implicarii României in razboiul brutal dus in Irak de un presedinte american pe care nu-l da afara din Casa Alba subtilitatea care te face sa intelegi ca un sistem politic nu poate fi impus unui popor cu tancurile. Si, cu toate acestea, Mihai Ungureanu l-a secondat pe Traian Basescu in incapatânarea sa de a nu