Pe o vreme ceţoasă, zeci de oameni de la CFR Cluj s-au adunat să aşeze pe şinele de „onoare“, special făcute, o locomotivă cu aburi, „bătrână“ de 57 de ani. Prindea 80 de kilometri pe oră când era în funcţiune, o viteză bună pentru locomotive, un „Ferrari“ pe şine. De azi, după ce a stat 13 ani în depou, e piesă de muzeu şi poate fi admirată de sute de călători care trec zilnic prin gara clujeană.
Cluj, 23 noiembrie 2013, ora 8.02. Pe prima linie a gării Cluj-Napoca se zăreşte, prin ceaţă, o macara mare, albastră, cu cârlige şi frânghii de metal. Alături, pe beton, cei de la CFR Cluj au amenajat o linie de cale ferată specială pe care să expună o locomotivă cu aburi din 1956, o „surioară“ a celei de pe Valea Vaserului din Maramureş.
Mai mulţi angajaţi de la CFR Cluj se agită când o locomotivă neagră, cu roţi roşii apare pe prima linie şi se apropie de macaraua albastră.
Curioşi să vadă ce se întâmplă, o mână de oameni se apropie de locul cu pricina, deşi au fost puse nişte fâşii de plastic care vor să spună „nu treceţi“.
Însă, doar cei care n-au vrut, n-au trecut.
S-au uitat, au pus întrebări şi s-au dumirit ce se întâmplă. Apoi au scos telefoanele ori aparatele foto şi au început să facă poze.
Fotografii au făcut şi oamenii de la CFR. Pentru aceştia din urmă, care zilnic sunt în preajma ternurilor, un astfel de moment e unul chiar aparte.
Cu locomotiva pe mână
„E frumoasă, nu?“, zice Ioan Tanţă, un bătrân de 66 de ani despre care ai zice, iniţial, că e un vârstnic care n-a avut somn sâmbătă dimineaţa. Asta până îţi arată braţul drept: „Ia uitaţi-vă, am una tatuată pe mâna dreaptă!“, adaugă bărbatul.
Povesteşte, pentru a nu ştiu câta oară, că şi-a tatuat pe mână ultima locomotivă la care a lucrat. A fost tehnician principal la Uzina Remarul „16 Februarie“ din Cluj, adică un fel de „doctor“ în locomot