Abia acum, citind postarea lacrimogeno-penibilă postată pe blogul personal, realizez faptul că da (!), George Copos a lăsat dracului Rapidul în pace!

Nu stau să îl judec dar, ca om care am fost acolo, îl rog ca, într-adevăr, să fie ultima dată când ne vorbeşte, sau mai pronunţă numele Rapidului şi să ne lase cu îndemnuri de genul “Pancone, nu sta în genunchi şi luptă!” şi nici să nu ne mai vorbească de “farmecul vieţii”, o metaforă pe care a transformat-o dintr-o mândrie a noastră, într-o ironie ieftină îndreptată către buzunarele sale, sanki (!), veşnic goale.

Domnule Copos, nu vreau să plictisesc rapidiştii cu propoziţii lungi legate de dispariţia mult aşteptată a dumitale din viaţa noastră, însă trebuie să punctez nişte lucruri.

Ai venit la Rapid ca, vezi Doamne, un simplu iubitor de fotbal care vrea să ajute, însă ai îndepărtat oameni şi ai rupt fotbalul de alte secţii sportive cu care noi ne mândream, disecând practic un adevărat club sportiv. Te mândreşti cu baza Pro Rapid, dar ştii foarte bine că a fost ridicată la iniţiativa insistenţelor lui Mircea Lucescu, însă pe banii altcuiva şi pe pământurile altora.

Ai trimis oameni în puşcărie şi ai jepcărit zeci de fotbalişti care şi-au rupt tibiile la propriu pentru Rapid.

Ne-ai obligat să ne umilim în Europa după meciuri cu PSG, acasă, şi cu Anderlecht, la Bruxelles.

Te mândreşti cu nişte trofee la care ai fost părtaş, dar care au fost cucerite cu mare trudă de cei care erau la vremea respectivă în club: jucători, antrenori, staff tehnic şi administrativ.

Deşi, evident nu recunoşti, ai câştigat de pe urma Rapidului foarte mulţi bani, datoriile fiind mereu ale clubului, iar încasările direcţionate către firmele dumitale.

Ai fost la un pas, acum, în 2013, să ucizi poate singurul brand adevărat din fotbalul românesc: RAPID.

Vorbeşti de lucrurile minunate pe care le