"Ţi-a plăcut?" "Daaaaa!" "Ce ţi-a plăcut cel mai mult?" "Nimic deosebit." Spuse ea, butonând la mobil. Pentru că zilele Parlamentului au mereu porţile deschise pentru oamenii mari dar niciodată pentru cei mici, acesta şi-a deschis, pe bună dreptate, altfel, porţile şi pentru ei. Foarte bine. Să înceapă dixtracţia internaţională a copilului!
Grupurile de minori curg râuri pe umerii albi ai Parlamentului (frumos spus!). Se preling ca nişte alune într-un râu de ciocolată prin holurile imense prin care visa Ceauşescu să facă, stând în mâini, cădere-n pod când va fi îmbătrânit. Lipită strâns de un grup de copii, îmi exercit atitudinea de om major şi vaccinat, deşi, spre marea-mi bucurie, o doamnă de la protocol mă întreabă în ce clasă sunt. "A opta, c-am rămas repetentă de mai multe ori." Ha, ha. Numai eu râd. Doamna nu ştie ce să zică şi cu atât mai puţin ce să mai facă. Grupul meu de copii face poze şi e gălăgios. O fată a pus-o pe altă fată să-i facă poză în faţa unei coloane. Are atitudinea aia de fotomodel, pe care o ştim cu toţii foarte bine: mâna-n şold şi buze ţuguiate, nonşalanţă atent studiată. Click. Foarte bine. Acum a revenit la normal. "Căscaţi bine ochii, c-aici o să lucraţi şi voi mâine-pomâine." "Eu aş vrea", face un băiat, "Eu aş face numai lucruri bune, n-aş sta degeaba".
"DAC-AŞ FI PARLAMENTAR..."
"Şi de exemplu, ce legi ai da tu dac-ai fi tu parlamentar?" Profesoara îmi face cu ochiul, că adică stai să vezi ce dă acuma pe goarnă, să vezi ce mi ţi-l prind! "Eu? Aş da să avem vacanţă în fiecare săptămână." Promiţător. Dragule, eşti în cel mai bun loc posibil. "Dar tu, Claudia?" "Eu aş da lege să-mi fac discount la mol." "Numai tu?" "Nu, aş da şi pentru prietenele mele o lege." Ba nu, fată, se zice amendament, nimic nu ştii.
"Ia să mai vedem? Ce altă lege aţi mai da." "Raluca." "Eu aş da lege să dau la oameni
