Ţin cu Steaua dar nu sunt un suporter fanatic. Mă bucur când echipa câştigă câte un meci în Europa şi servesc cate o doză de amărăciune când echipa joacă prost sau pierde un meci important. Fotbalul este, după cum spunea Mircea Eliade, una din noile religii ale omenirii. Implică mase imense de oameni, sentimente pe măsură şi nu în ultimul rând sume mari de bani. Astăzi românii vor trăi una din experienţele unice oferite de acest sport. Steaua Bucureşti o echipă înfiinţată şi promovată din dorinţa regimului comunist, cea mai prolifică echipă a României pe plan european, va întâlni pe Chelsea Londra, echipa engleză ce aparţine unui miliardar rus. Steaua, o echipă cu un patron controversat, ce face din credinţă un act mult prea public şi de multe ori inadecvat, este o echipă alcătuită în marea majoritate din români. Români neaoşi, de-ai noştri, care au drept unic avantaj în faţa vedetelor din Albion, dorinţa de a demonstra că se pot bate de la egal la egal cu orice echipă a Europei. Chelsea, formată din jucători de ”n” naţionalităţi, bine plătiţi, profesionişti, are de partea ei un buget fantastic şi nu în ultimul rând un palmares pe măsură. Indiferent de rezultat importantă va fi atitudinea alor noştrii în faţa unui adversar mult mai bine cotat. Sacrificiul individual şi mai ales spiritul de echipă. Daca Chelsea va învinge astăzi pe Arena Naţională, nu e un capăt de lume pentru Steaua. În schimb, daca Steaua câştigă, până şi caii poliţiei călare, din centrul vechi al Bucureştiului, vor rânji ironic la suporterii englezi...în deplină solidaritate cu noua zicală: Ce e născut din cal nu se serveşte bovină.