Puţinele ore petrecute la Babele (Oziornoe), în sudul Basarabiei, în satul cu cea mai însemnată populaţie românească, aveau să ne aducă de două ori faţă în faţă cu oficialităţile ucrainene, "stânjenite" de prezenţa noastră în zonă.
Dacă la Primărie interviul cu Grigore Cozma, gospodarul localităţii, a fost "oprit" oarecum "cu sfială" de reprezentantul Direcţiei de Politică Internă de la raion (pornit înspre noi de la Ismail probabil imediat ce a aflat de prezenţa noastră în sat), la şcoală, lucrurile s-au petrecut mult mai dur.
LEGEA DREPTULUI LA INFORMARE, REINTERPRETATĂ
Abia intraserăm de câteva minute în biroul dnei director, Maria Pascali, când uşa a fost izbită de perete de un personaj dichisit, proaspăt ras şi dat cu colonie, care i-a zis acesteia dintr-o suflare (probabil pentru ca directoarea să-şi înghită repede mirarea): "Noi aveam întâlnire azi la ceasul ăsta, nu-i aşa?". După care s-a întors spre noi scoţându-şi legitimaţia şi fluturându-ne-o dinainte: "Iaca eu cine sunt! Da’ domniile voastre cine sunteţi şi cu ce treburi pe-aici?". Personajul ne-a explicat că nu avem de ce, ca jurnalişti, să punem întrebări într-o şcoală din Ucraina (fie ea şi dintr-un sat cu comunitate preponderent românească), invocând… "legea informaţiei", care, în opinia lui, îngrădeşte dreptul la informare al presei. Acest original "interpret" al legii se numeşte Grigore Cepoi şi este vicepreşedintele administraţiei raionale de la Ismail. Mai mult, este preşedintele filialei regionale a Asociaţiei Moldovenilor din Ucraina. Nu suntem atât de naivi, încât să credem în "coincidenţa" prezenţei sale în localitate exact la ceasul la care ne făceam documentarea.
Mai ales că, numai cu un sfert de oră înainte, la Primărie se întâmplase cam acelaşi lucru. Vehemenţa cu care a intrat şi ne-a luat la întrebări, ca şi chipul său congestionat ne
