"Unii politicieni populişti au intrat de­ja în campanie electorală" – a de­clarat, duminică, Traian Băsescu, la fi­nalul întâlnirii cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional. Politician po­pulist mi se pare aproape un ple­o­nasm. Iar campanie electorală face chiar şeful statului, anunţând na­ţi­u­nea că economia a reînceput, discret dar tenace, să duduie.

România este într-un proces de creştere, reformele au reuşit, toate obiectivele (stabilite cu FMI şi Banca Mondială) au fost atinse. Discursul preşedintelui nu promite o luminiţă la capătul tunelului, ci descrie un triumf deja palpabil. Şi, fiindcă electoratul nu pare capabil să vadă această măreaţă victorie în lupta cu criza, Traian Băsescu îi citează pe ex­per­ţii organismelor internaţionale care ne finanţează de doi ani încoace. Să-i credem pe ei, dacă guvernanţii noştri nu ne mai conving. Preşedintele a formulat explicit această idee bi­zară, anunţându-ne că "România este intr-o situaţie mult mai bună de­cât multe state ale Uniunii Eu­ro­pe­ne". Cică el ştia asta de mult, dar s-a jenat să ne-o spună... Probabil din mo­destie. Sau, poate, de teamă că ro­mânul incult s-ar putea întreba de ce, dacă stăm aşa de bine, trăim totuşi atât de prost. Că echilibrele macroeconomice nu prea te consolează când n-ai bani de întreţinere... Ăsta-i păcatul nostru: credem propriului buzunar mai mult decât vorbelor în­ţelepţilor noştri cârmaci. Suntem cârcotaşi şi ne amintim de un lung şir de promisiuni neonorate şi de prognoze greşite. Aşa că preşedintele îl scoate la înaintare pe Jeffrey Franks. Şeful delegaţiei FMI a devenit – probabil fără voia lui – un fel de co­municator al puterii. Iar Fondul Mo­ne­tar Internaţional este chemat să ne convingă că suntem bine gu­ver­naţi. Ceea ce, în sine, reprezintă un faliment al leadership-ului autohton.

Dincolo de jocurile de imagine şi de retorica triumfalistă, ad