Anul trecut, la sfirsit de vara, Observator cultural lansa „ciclul“ de suplimente despre Corpul in oglinda (proiect finantat de Centrul National al Dansului Bucuresti). La nici un an de la infiintarea CNDB, evenimentele „locale“ despre care se putea vorbi ori scrie erau razlete, erau intentii mai degraba decit impliniri. Un timp ideal sa ne ocupam cu teorii, interviuri, cronici din cind in cind si constante traduceri.
Spre deosebire de anul trecut, in aceasta toamna ce vom reflecta in aceste suplimente vor fi evenimente (aproape) 100% romanesti, de la Sibiu Dans 2007 la eXplore dance festival, de la modulul de dans din timpul Festivalului National de Teatru la premiere dupa premiere.
Cum se explica brusca explozie, cresterea exponentiala a CNDB si a manifestarilor de dans contemporan romanesc din ultimul an? S-ar putea sa fie datorita faptului ca dansul contemporan e un mediu mai relaxat, ca e o arta foarte mobila, cu deschidere internationala, ca dansatorii si coregrafii romani s-au obisnuit mai degraba cu proiectele transeuropene decit cu publicul romanesc (si e mult mai simplu s-o iei in aceasta ordine decit invers), ca modul de a lucra e mult mai relaxat, ca se tace si se face asa cum in teatru si literatura nu se petrece mai niciodata. Pentru ca, spre deosebire de teatru si literatura, dansul contemporan n-a avut si nu si-a dorit vreodata sa aiba o componenta de mase.
Si pentru ca Centrul National al Dansului Bucuresti e singura institutie culturala din tara asta mare preocupata mai mult de incercare si mai putin de reusita, singura care nu pune asupra artistilor cu care lucreaza presiunea succesului (orice va fi insemnind asta in dansul contemporan, de la lungimea de unda comuna cu cei care administreaza Centrul – doi coregrafi demni de respect si foarte diferiti unul de celalalt – la aprecierea critica). Nu ca valoarea n
