Duminica, 3 noiembrie 2006, Consiliul National a decis iesirea Partidului Conservator de la guvernare. E mai mult decat o surpriza. E o lovitura.

Duminica, 3 noiembrie 2006, Consiliul National a decis iesirea Partidului Conservator de la guvernare. E mai mult decat o surpriza. E o lovitura. Din doua motive:

1. Desi Dan Voiculescu anuntase ca va iesi de la guvernare dupa admiterea Romaniei in Uniunea Europeana, nimeni nu l-a crezut. Lucru explicabil. Fie si numai in actualul regim, Partidul Conservator s-a definit printr-o politica extrem de prudenta in plan public. Miscarilor mari, radicale le-au fost preferate manevrele marunte, deseori dupa principiul biela-manivela. Amenintari grozave erau urmate de retractari penibile prin stangacia justificarilor, cele mai multe fiind luate din magazia cu vechituri a demagogiei politicianiste. Locul gesturilor publice spectaculoase a fost tinut de negocieri de culise. De aici impresia stanjenitoare de partid care se cramponeaza de Putere. Lautarii cotrocenisti din presa au prins aceasta caracteristica si au fixat-o imediat sub semnul sintagmei "solutie imorala", avansata de Traian Basescu pentru a justifica propria imoralitate politica prin aducerea PC alaturi de Alianta. In realitate, politica marunta, de excesiva prudenta, dar si de excesive compromisuri a PC in cadrul Coalitiei, nu-si are explicatia in cramponarea de Putere, ci in ceva mult mai grav. Asa cum am mai scris, partidul impartasea slabiciunea lui Dan Voiculescu de a aduce in politica stilul specific omului de afaceri. Poate si pentru ca Dan Voiculescu nu era un om politic complet. Sau, ca sa fim mai exacti, nu se hotarase inca daca sa se ia in serios ca om politic. Nu stim daca Dan Voiculescu s-a hotarat in fine sa se comporte ca un politician. Sigur e ca decizia de a iesi de la guvernare, contrazicand toate opiniile care vedeau in anunturile anter