Arendaşul nostru naţional, Liviu Dragnea - crescut direct cu mustăcioara-spic în curtea cu orătănii a şefului de post din Gratia (simandicos toponim!) şi, totodată, viclean copil de casă, căci abia a fost convins să-şi dezlipească mâna de pe genunchiul Mihaelei Geoană (într-o secvenţă antologică, din 2009, surprinsă în direct şi la o oră de vârf!) - deţine în hemoglobina dumisale deliormanică nu doar bacilul trădării, dar şi uriaşe rezerve de nesimţire. Inepuizabile...Deh, copil ieşit din bătătură!!
În ce priveşte trădarea din devotament (măestria lividă a cuţitului înfipt în spate...o clipă de neatenţie şi, gata!), precum şi amorul din prieteşug - lucrurile sunt clare la Liviu Dragnea. Mai limpezi chiar şi decât răsunătoarea victorie a morţilor din Teleorman, la referendumul din 2012, la care, firavul, dar aţosul fecior al plotonerului-major, ca maistru de ceremonii electoral-funerare, şi-a avut propria contribuţie. E stimată la DNA!
Au rămas însă necunoscute până acum, deci, rămân de descoperit (aidoma siturilor arheologice care vor trece, odată cu mult-aşteptata "descentralizare", sub oblăduirea preşedinţilor CJ... să vezi atunci, frate, ce de mai oale şi ulcele or să iasă la lumină!), deci, se ghicesc grămezi uriaşe de calităţi şi snopuri de însuşiri deosebite, care se scurg - ca apa de ploaie din streaşina mâncată de rugină - direct din zăcămintele sale spirituale ascunse.
De pildă, hazul său nebun, dar liniştit ca o noapte la discoteca din Furculeşti, rafinat ca samahoanca făcută chiar de tac'-su din sfeclă furajeră (şi din care i se dădea să guste şi lui, năpârstocului pogârjit, "Ia, mă, d-aicişa, că doar n-oi muri dintr-o gură!"), dar nu mai puţin senin ca o furtună de praf şi scaieţi de pe malul Călmăţuiului. Sau umorul de autobază lipsită de griji, pentru că va fi băgată în insolvenţă şi apoi dezmembrată artistic, la îns