Concediile şi informarea mass-media Funcţionarii aveau dreptul la 60 de zile de concediu, care nu se acordau insă in timpul desfăşurării sesiunilor parlamentare. Erau admise şi concediile medicale, dar neserioşii puteau fi depistaţi cu uşurinţă, intrucât Preşedintele putea controla starea de sănătate a acestora. Se mai acordau invoiri de până la zece zile intr-o lună de către Secretarul general şi de trei zile de către Preşedinte. Dacă funcţionarul intârzia peste invoirea acordată, urma sancţiunea disciplinară şi reţinerea retribuţiei pentru timpul in care nu a lucrat. Prezenţa se realiza prin semnarea la venire şi la plecare intr-un registru. Nu erau admise intârzieri. La ora la care incepea activitatea, directorii serviciilor inchideau registrele de prezenţă şi prezentau rapoarte Secretarului general, dacă constatau că existau funcţionari chiulangii. Nu era permisă staţionarea funcţionarilor in sala de şedinţe decât strict in interes de serviciu. Fără acordul Preşedintelui, mass-media nu puteau să primească actele sau documentele cu care lucrau funcţionarii, ori alte informaţii care priveau lucrările legislativului sau activitatea comisiilor parlamentare. Salariaţii celor două camere nu puteau publica articole in presă prin care să critice atitudinea Preşedintelui, miniştrilor, parlamentarilor sau să intre in polemică politică. Sancţionarea abaterilor Dacă se constatau neglijenţe in activitatea unui funcţionar (insubordonare, intârzieri repetate şi nejustificate, incorectitudine in lucrări), acestuia i se cerea să prezinte o declaraţie scrisă, in care trebuia să-şi exprime punctul de vedere. Cei care decideau gradul de culpă al salariatului (preşedintele, secretarul general şi chestorii) aveau de ales intre mustrare, tăierea salariului de la 15 la 60 de zile, suspendarea din activitate pe timp de şase luni, destituirea din funcţie sau pur şi simplu disponibilizarea