Într-un interviu la RFI de o mare generozitate a soluţiilor, ambasadorul Elveţiei la Bucuresti, Excelenţa Sa Domnul Jean Hubert Lebet aduce ca argument la politica de deschidere a Ţării Cantoanelor în privinţa circulaţiei persoanelor în Europa, cultura şi educaţia protestantă a cetăţenilor săi.

Aşadar faptul că elveţienii apreciază ca suveran dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie şi nu-i blamează în bloc pe imigranţi visând la restrîngerea acestor drepturi vine din concepţia lor despre demnitatea umană şi egalitatea de şanse pe care biserica protestantă le cultivă printre cetăţenii elveţieni. Explicând fenomenul migraţiei sărăciei şi cerşetoria publică practicată de cele câteva zeci sau sute de persoane de cetăţenie română ( observaţi discreţia ), care nu impietează însă asupra imaginii bune a celor cca 7 mii de români de bună calitate din Elvetia, înaltul diplomat invocă societatea civilă şi mentalitatea protestantă. Astfel că, potrivit acesteia în Elveţia sărăcia e o ruşine care trebuie ascunsă. Şi cerşetoria e o ruşine. Organismele civice îi acuză pe elveţieni că ascund uneori propriile lor probleme în această privinţă, dar asta nu le împiedică să observe şi consecinţele bune ale acestei atitudini şi să se implice. Există deci, aflăm de la oficialul elvetian multe iniţiative locale şi reguli stricte care contribuie la anihilarea acestor practici, care au la bază principii ale protestantismului. La fel se petrec lucrurile cu bogăţia excesivă amendată de referendumul la care cetăţenii au spus Da determinând plafonarea bonusurilor la salarii în domeniul bancar mai ales, dar şi în unele industrii ( 80 de milioane de euro bonusuri pe an, pentru unii salariaţi e de neacceptat !). Tot mentalitatea protestantă a lucrat şi aici . Ea îi învaţă pe cetăţeni că orice muncă merită să fie recompensată dar rezonabil.

Nu poţi să nu te gândeşti ascultând aceste argume