Asa cum se spune ca secolul XX a inceput dupa primul razboi mondial, din cauza importantei evenimentului, la opt ani de la incheierea sa pe hartie am putea afirma ca nu s-a terminat inca, avand in vedere amploarea efectelor pe care le are caderea comunismului din 1989.
Deschiderea pietelor si accesul global la forta de munca au transformat lumea accelerat. Preturile la alimente, energie si otel cresc exponential, iar milioane de muncitori americani pur si simplu nu-si mai pot plati ratele la banca si sunt scosi din case, provocand pierderi de zeci de miliarde pe Wall Street si destabilizare globala. De ce?
Criza creditelor ipotecare din America nu este legata numai de lacomia bancilor si credulitatea clientilor, ci de altceva. Bancile americane au fost lacome, iar consumatorii americani creduli si pusi pe cheltuiala dintotdeauna. Ce s-a schimbat in ultimul deceniu au fost banii castigati. Salariile stagneaza in America de mai mult de un deceniu pentru ca muncitorii americani isi vad joburile disparand. Iar acestea dispar pentru ca au concurenta. Caderea comunismului a permis celor mai mari angajatori ai lumii sa reloce activitatile in tari mai ieftine, dar cu mana de lucru la fel de bine educata ca in Occident.
Concurenta chineza, indiana si din Europa de Est i-a lovit pe muncitorii americani, care nu si-au mai putut plati ratele. Nu intamplator cele mai multe foreclose-uri (punerea la vanzare a caselor de catre creditor pentru ca debitorul nu si-a putut plati rata la timp) sunt in centrele industriale ca Detroit sau Ohio, iar Manhattan-ul (centru financiar) sau San Francisco (software) nu au fost atinse prea mult.
Centrul de greutate al lumii se muta tot mai repede acolo unde rasarele soarele. Dezvoltarea Japoniei si a Coreei de Sud era subiectul nr. 1 in mass-media de business in anii '80. Insa era vorba de 200 de milioane de oameni. Insa ac