Oamenii de ştiinţă consideră că panica născută pe timpul lui Ceauşescu din lipsa unor informaţii suficiente continuă acum prin exagerări. Accidentul de la Cernobîl a dus la demonizarea unui întreg domeniu ştiinţific - fizica nucleară. Accidentul nuclear din 26 aprilie 1986, ora 1.24, a fost urmat de o tăcere totală a ruşilor, timp de câteva zile. Primele informaţii au venit de la suedezi, care aveau un sistem permanent de monitorizare  a radiaţiilor. Astfel, ei au descoperit imediat depăşirea accelerată a radiaţiei naturale şi studiind structura substanţelor şi-au dat seama că este vorba de explozia unui reactor nuclear.

Imaginile din satelit au oferit curând date complete despre locul şi proporţiile accidentului produs în timpul efectuării unor teste.

Celulă de criză

Fizicianul George Pascovici era la data aceea proaspătul director tehnic de la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN) Măgurele. Povesteşte că a aflat despre accidentul din ţara vecină doar când s-a dat alarma la vârf, pe 28 aprilie 1986, seara.

„Probabil aflaseră de la suedezi ce se întâmplă, nu ştiu sigur. M-au chemat de urgenţă la institut, unde s-a constituit un fel de celulă de criză, de fapt o campanie de măsurători”, spune fizicianul care acum este cercetător ştiinţific principal la Universitatea din Köln, Germania.

În componenţa comandamentului de urgenţă mai intrau cei de la Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN), de care aparţinea institutul, reprezentanţi ai armei chimice din Ministerul Apărării Naţionale şi ai Sanepidului, care avea o secţie pentru studierea impactului asupra organismului uman.

Isterie colectivă

Ignoranţa în domeniu a populaţiei, alimentată de lipsa informaţiilor din surse oficiale, dar chiar şi ignoranţa conducătorilor politici au declanşat imediat o ade