Sunt mandru ca n-am tinut cont de prejudecati si m-am dus sa vad a "n"-a ecranizare a romanului lui Jane Austen. Nu am citit cartea sau, daca am facut-o, asta s-a intamplat cu foarte multi ani in urma. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca toata lumea se refera la versiunile acestui film raportandu-se la cat de fidel a fost construit scenariul.
N-am vazut pelicula din 1940, insa nu am nici o indoiala ca Laurence Olivier a facut un rol memorabil. Cu toate acestea, filmul a fost facut tandari, si de critici, si de public, pe motiv ca nu e "ca in carte".
Aceeasi soarta a avut-o si miniseria din 1980, care a fost difuzata si la televiziunea romana pe vremea Odiosului. In aceeasi logica, versiunea din 1995, tot miniserie, cu Collin Firth in rolul principal, s-a bucurat de un succes enorm, primind unul dintre cele mai inalte ratinguri pe imdb.com (9,4!!!). Secretul reusitei: o adaptare fidela a romanului.
Ce-ar mai putea aduce nou, asadar, in 2005, o noua ecranizare a celebrului roman? Un Mr. Darcy mai trufas si mai "handsome"? Nu cred, pentru ca pe generic nu figureaza Brad Pitt, nici Clive Owen, ci anonimul Matthew Macfayden. Keira Knightley ar putea fi o gaselnita, vezi si nominalizarea la Oscar, dar nu e de ajuns.
Am mai putea inventaria decorurile, costumele, muzica, rolul impecabil al lui Donald Sutherland, care reuseste sa aduca in prim-plan un personaj foarte secundar, Mr. Bennet. Sunt tot atatea realizari, sau plusuri, daca vreti. Dar nu motive suficiente pentru succesul unei supe reincalzite de atatea si atatea ori.
Si-atunci, nu ramane decat un singur argument valabil: povestea este atat de buna, incat oamenii nu se vor plictisi, probabil, niciodata s-o priveasca, indiferent cine si cum o spune. N-am sa intru in amanunte, pentru ca, daca mai e cineva care n-o cunoaste, n-are rost sa-i stricam p