Clasat drept prima avangarda a secolului XX, futurismul (viitorismul) isi serbeaza, la Centrul Pompidou, centenarul.
Un secol de la manifestul lui Filippo Tommaso Marinetti (20 februarie 1909), tanar manios, in costum, lavaliera, ghetre si baston, indemnand la o arta „beata de spontaneitate si putere", in care cuvintele, obiectele, umanitatea intreaga trebuie sa-si recastige libertatea printr-o anarhie aplicata sistematic tuturor mijloacelor de expresie traditionale (aici intra si cubismul ! ) de a face arta, oricare arta.
Se inventasera avionul, telefonul, radioul, era o epoca anxiogena (cutremurul care sterge de pe harta Messina cu 100.000 morti, meteoritul in Siberia care arde totul pe o suprafata de 2.000 km patrati); nevoia de viteza, nebuna, anunta razboi, anunta dezechilibru, panica si-n cele din urma deconstructia.
Futurismul e ultrasensibil, sincron, cauta globalitatea si viteza, in artele plastice da roata cu privirea si prinde tot, fara ierarhie de interes.
Metropola, gara, furnicarul uman ca subiecte creeaza noua iconografie in care formele se rup, se intrerup, accelereaza pana la disparitia oricarei identitati, spatiul e o continuitate marcata de „linii-putere" (Boccioni), contaminand pana si naturile moarte, care, din cuminti cum erau in pictura traditionala, se fac la fel de nelinistite si independente.
Expozitia de la Beauboug (comisar Didier Ottinger, asistat de Mai Lise Benedic si Nicole Ouvrard) este valabila si pedagogic (sala „Manifestului" aduna documente originale, manuscrise, publicatii contemporane), chiar si la o parcurgere mai... futurista, la trap, imaginile misca, se invart, fac film, un parcurs pe masura haosului cautat de artisti pentru a grabi venirea viitorului. Care a sosit sub forma a doua razboaie mondiale... Cativa dintre futuristi se recunosc in ideile fasciste si se aliniaza, dar,