Leuşteanul este o plantă din fami­lia morcovului, înrudită cu ţelina şi având frunzele, tulpinile, semin­ţele, dar şi mirosul asemă­nătoare. De foarte multe ori, seminţele leuşteanului sunt confundate cu seminţele de ţelină. Frunzele şi tulpina se pot folosi la salate şi tocăniţe. Uleiul obţinut din ră­dăcină este folosit la prepararea li­chiorurilor şi a par­fumurilor.

Leuşteanul este o plantă din fami­lia morcovului, înrudită cu ţelina şi având frunzele, tulpinile, semin­ţele, dar şi mirosul asemă­nătoare. De foarte multe ori, seminţele leuşteanului sunt confundate cu seminţele de ţelină. Frunzele şi tulpina se pot folosi la salate şi tocăniţe. Uleiul obţinut din ră­dăcină este folosit la prepararea li­chiorurilor şi a par­fumurilor. Leuşteanul poate fi şi condiment, dar şi de ajutor pentru alte plante, fiind un bun “companion” ­atunci când se cultivă pe lângă ele, protejându-le împotriva dăună­torilor. În multe ţări, leuşteanul nu este doar un zarzavat şi un bun medicament, ci şi un elixir.

Iarbă magică?

Se pare că locul unde a crescut pentru prima dată acest ingredient mira­cu­los este bazinul Mediteranei, motiv pentru care el era nelipsit din bucă­tă­ria romanilor. Datorită faptului că planta are proprietăţi curative nu­me­roase, iniţial a fost consi­de­ra­tă o iarbă magică. Leuş­tea­nul nu este doar o simplă legă­tură de verdeaţă, el este un ade­vărat aliment-me­di­cament, fiind utilizat ca adjuvant în tratarea anumitor boli.

Ciorbă de fasole boabe

Ingrediente: 150-200 g fasole boabe, un morcov, un pătrunjel, o ceapă de mărime potrivită, un ardei gras, două roşii, 150 g sfeclă roşie, borş, zeamă de castraveţi, zeamă de lămâie, suc de roşii, leuştean, frunze de ţelină, sare, ulei.

Preparare: Fasolea se curăţă de impurităţi, bob cu bob, apoi se pune în apă rece şi se lasă până a doua zi, când se spală din nou cu apă rec