1995. Seamus Heaney primeşte Nobelul literar, în calitate de reprezentant al culturii contradictorii a ţinutului Irlandei de Nord. Dictincţia i-a fost acordată autorului nascut în 1939 pentru „lucrările sale caracterizate de frumuseţe lirică şi profunzime epică, care preamăresc miracolul cotidian şi trecutul viu”.
Seamus Heaney s-a născut în aprilie 1939 în ţinutul Derry din Irlanda de Nord, petrecându-şi primii ani din viaţă la ferma tatălui său, numită Mossbawn. Deşi familia s-a mutat de acolo în 1953, ţinutul natal avea să rămână adânc înrădăcinat în conştiinţa viitorului poet, multe dintre versurile sale desfăşurându-se în spaţiul virtual al acestui ţinut.
La 12 ani, Seamus câştiga o bursă la colegiul St. Columbus, unde a studiat latina şi irlandeza. În 1957, tânărul pleca spre agitatul Belfast, unde s-a înscris la Universitatea Queen's pentru a studia literatură anglo-saxonă. Avea să rămână acolo până în 1972, când violenţele oraşului l-au convins să se reîntoarcă la viaţa în mijlocul naturii.
Prima colecţie de versuri a poetului a apărut în ediţie limitată, în 1965. Se intitula „Eleven Poems". Un an mai târziu, Heaney câştiga primele sale premii literare, patru la număr, pentru volumul „Death of a naturalist" (1966). Acesta conţinea 34 de poeme scurte ce tratau în mare parte experinţa copilăriei şi formarea identităţii adulte şi l-a poziţionat destul de repede pe Heaney în spectrul literar al vremii. Poetul prezentase multe dintre aceste versuri la cenaclul Grupului Belfast, din care făcea parte la vremea respectivă.
Obligativitatea socială a poetului
În timpul şederii la Belfast, Heaney a fost martorul conflictelor izbucnite la sfârşitul anilor '60 între naţionalişti şi unionişti. Acest aspect şi-a pus amprenta decisiv pe versurile poetului, introducând o notă sumbră în scrierile sale. În „Wintering Out" (19
