Stelian Tanase a scris o carte importanta despre lumea tenebroasa a comunismului ilegalist din Romania de dinainte de 1945 si despre destinele contrastante ale figurilor sale tutelare. In consacrarea sa ca volum istoric fundamental, singurele obiectii ar putea tine, eventual, de lungimea unor episoade si preferinta autorului pentru repetitii. Dar multe din exceptionalele revelatii si dezvaluiri ale volumului chiar merita sa fie repetate. Aceasta carte trebuie sa fie tradusa în engleza si franceza, caci merita sa devina un eveniment editorial nu doar pentru istoriografia romaneasca, ci si pentru cea a comunismului mondial.

Cele 18 capitole se concentreaza în general asupra cate unei persoane sau a unui grup de indivizi, precum si asupra unor momente speciale, precum greva din 1933 de la Grivita, Frontul Popular si “Marea teroare”, decaderea Cominternului sau asasinarea liderului comunist Stefan Foris de catre mai cunoscutul sau succesor. Alte capitole captivante reînvie în detaliu figuri uitate, demonstrand spiritul detectivist cu care Stelian Tanase a cercetat numeroase arhive si a facut interviuri. Revolutionarul dobrogean Cristian Rakovski, o stea a politicii sovietice, însarcinat în 1919 cu dirijarea extinderii catre vest a revolutiei, era, se pare, cat pe ce sa dizolve Romania Mare în 1919. Gheorghe Cristescu, micul burghez bucurestean, care fusese primul sef al Partidului Comunist Roman si care iese de la Canal la timp ca sa participe la funeraliile lui Titel Petrescu si ale Anei Pauker, joaca ulterior chiar un rol episodic la congresul din 1969 al PCR. Mai celebrul Panait Istrati, care se transformase din propagandistul “realizarilor” sovietice într-unul din primii demistificatori ai legendei lui Stalin, este descris în tuse tari ca erou tot mai disperat al unei lumi polarizate, în care era extrem de greu sa te situezi deasupra taberelor comunista s