Mihai Coroianu, un fost militar, cu ambele picioare amputate, a dat tuturor o lecție de viață și curaj extrem.
O viață trăită frumos, cu perseverență și curaj, nu este, neapărat, un apanaj al unui corp sănătos. O demonstrează din plin Mihai Ion Coroianu, un ploieștean aflat la vârsta pensionării, fost militar de carieră, rămas fără ambele picioare de mai bine de 5 ani. O artrită cu un parcurs medical rapid îl țintuiește, la 65 de ani, într-un scaun cu rotile, dar nu a reușit, niciodată, să-i frângă curajul, voința de fier și bucuria de a trăi. Cea mai nouă provocare în care s-a aventurat Mihai Coroianu este escaladarea munților în scaunul cu rotile.
În acest weekend, pensionarul a încercat să parcurgă traseul Sinaia - Babele, doar cu ajutorul mâinilor și extrem de multă voință. Doar vremea care s-a înrăutățit brusc l-a oprit să-și ducă la capăt acest vis. Cursa a început vineri, din zona Cuibul cu Dor. „Am făcut-o în primul rând pentru psihicul meu, pentru că orice obstacol depăşit în această situaţie îţi dă curaj de a lupta cu viaţa", spune cu multă convingere bărbatul.
„Este un eveniment care se desfășoară sub deviza «Vreau, pot, reușesc!», o cursă de 21 kilometri de la poalele Bucegilor și până la Babele, la 2.200 de metri altitudine. Noi i-am spus, generic, «Crosul voinței»", explică și Bogdan Duțescu, organizatorul crosului.
Cu zâmbetul pe buze, Mihai Coroianu s-a avântat cu căruciorul pe pantele abrupte și a ținut piept vântului puternic. În Șaua Dichiului, după patru ore de trudă, a fost, însă, nevoit să se oprească. „Este mai greu decât m-am aşteptat. Altitudinea diferită faţă de cea la care am circulat eu, în mod obișnuit, iar aerul rarefiat și vântul îşi spun cuvântul", spune bărbatul. După un popas de câteva zeci de minute, cu multă voință, încredere în Dumnezeu și suprasolicitare a brațelor, pensionarul a continuat crosul până la C
