In banca, sedinta incepu ca de obicei, la ora 9. Tot boardul era prezent, semn ca urma sa se discute chestiuni delicate.
- Cu siguranta ca si voi sunteti ingrijorati de faptul ca banca noastra ar putea sa isi piarda pozitia de lider, isi incepu Bilmann discursul. Am fost atata vreme numarul unu incat nimeni nu se gandea ca cineva ar putea vreodata sa ne ia locul. Avem inca cea mai mare retea. Avem inca cei mai buni specialisti. Angajatii nostri nu sunt cu nimic inferiori celor de la concurenta. Produsele noastre nu sunt cu nimic mai prejos decat cele ale altora. Si, cu toate acestea, pierdem viteza. Si o pierdem ingrijorator, la dracu! La vara, daca lucrurile continua asa, vom cobori pe locul al doilea.
- Expat- expat, dar uite ca zice lucrurilor pe nume, murmura Radu.
- E drept, traim vremuri de criza, continua Bilmann. Nu e cea mai buna perioada pentru banci si in plus, nu avem nici o imagine publica avantajoasa. Puterea de cumparare scade. Unii vorbesc de recesiune. Ca sa fiu scurt, avem o mare problema.
Privind spre fereastra, vedea turnul bancii care urma sa-i preia pozitia de lider. Facu un gest cu mana catre cladirea care se zarea in fundal si spuse:
- Trebuie sa intelegem ca nu putem continua asa. Avem tinte clare de profit pe care trebuie sa le respectam. Or, din cate am citit, rapoartele arata ca suntem pe un drum prost. Prima masura la care ne-am gandit este sa demaram o serie de proceduri mai speciale, prin care sa contracaram cresterea concurentilor. Pentru colegii care ne vor locul, am pregatit un lot de angajati de-ai nostri in mai multe judete care sa isi manifeste nemultumirea fata de banca noastra. Bineinteles, doar aparent. Ii trimitem sa se angajeze la alte banci ca sa le faca probleme din interior. De la credite neperformante, la instigarea impotriva politicilor interne, nimic nu le e interzi