ştie a trăi, nu ştie a renaşte. Formula prin care putem reînvăţa ce este simţul sărbătorii este darul, actul de a dărui. Modelul, arhetipul creştin al darului este chiar Naşterea lui ştie a trăi, nu ştie a renaşte. Formula prin care putem reînvăţa ce este simţul sărbătorii este darul, actul de a dărui. Modelul, arhetipul creştin al darului este chiar Naşterea lui Iisus. Fiindcă, spune credinţa creştină, Iisus Hristos este cel mai important dar pe care Dumnezeu l-a făcut lumii şi oamenilor. A învăţa să dăruieşti şi să primeşti este un dar în sine, pe care puţini semeni îl deţin. Sărbătoarea Crăciunului este un prilej de rememorare a darurilor pe care le-am făcut lumii în care trăim pe parcursul ultimului an, a darurilor făcute nouă înşine şi lui Dumnezeu. A nu uita de cei mai trişti ca noi în aceste clipe este un act la fel de important ca acela al amintirii momentelor întrupării evocate de scrierile sacre. Darurile magilor l-au onorat şi l-au recunoscut pe Mesia. Darurile cu care îi întâmpini pe colindători sunt o retrăire a acelor clipe. De Sărbători putem exorciza kitschul prin bunătate, putem îmbuna lumea zâmbind cu generozitate răului şi mizeriilor clipei, putem da viaţă bucuriei care vine de dincolo de noi. Căci darul este un glob agăţat de verticala fiinţei noastre şi nu de orizontala mizeră. Dar verticala şi orizontala ne-au fost dăruite pentru a învăţa să ne apropiem de fiinţa noastră lăuntrică, întru Hristos. Fără să fi auzit de Steinhardt şi de "Dăruind vei dobândi", nici de socraticul "Am ceea ce am dat", cerşetorul de la colţ mi-a spus zilele trecute: "Cine dă, lui îşi dă". Şi câtă dreptate avea! Dăruieşti şi vei primi bucurie, te vei dărui şi-l vei primi pe Hristos. Înveţi să primeşti de la cei care îţi fac daruri şi vei deveni tu însuţi un dar pentru cei dragi. Atitudinea cu care (te) dăruieşti este însă importantă. Dacă o vei face numai ca să te laude