Stadionul-bijuterie din Bucureşti a fost aseară locul în care cei care se întreabă de ce e Steaua specială au putut găsi cu uşurinţă răspunsul. Ţipătul celor 50.000 de oameni a făcut ca inimile să sară peste bătăi, iar pentru jucătorii lui Ilie Stan aflaţi în faţa meciului decisiv în Europa nici că se putea o scenă mai bună.

Steaua şi Naţional Arena pare cuplul momentului. Stadionul încă atrage, poţi observa asta clar din sutele de bliţuri care pornesc la foc automat încă de la primele porţi. Dar aseară oamenii au spart recordul de asistenţă pentru Rusescu şi Martinovic şi mai puţin pentru a-şi posta pe Facebook poze de pe cel mai modern stadion al României. Ceaţa ce a căzut asupra oraşului încă de la lăsarea întunericului nu s-a simţit în stadion. A dat senzaţia unui soi de fum artificial, de genul celui folosit la marile concerte. Pentru că aseară, în tribunele Naţional Arena a fost un spectacol.

Zgomotul violent care îngheaţă

Aplauzele celor peste 50.000 de oameni te lovesc violent în tâmplă, iar corul de fluierături îţi perforează la fel de puternic timpanele. E doar prezentarea echipelor, Naţional Arena nu e încă plin, dar zgomotul te îngheaţă. Unii se bucură pe inelele exterioare de ultimele fumuri de ţigară sau scot cu greu din buzunar câte 10 ron pentru un hot-dog. Cei care sunt deja în stadion nu mai au răbdare cu coregrafia: "Îi rugăm pe cei de la peluză să lase plăcuţele jos. Aşteptaţi semnalul şefului de galerie", atenţionează crainicul. Astea sunt riscurile, într-o peluză de aproape 20 de mii de inşi nu toţi sunt ultraşi.

O stea cât o peluză

Peluzele strigă Steaua, tribunele victorie. Acum e apogelul, întrucât stadionul e plin ochi. Doar lângă cei vreo o sută de ciprioţi au mai rămas scaune goale. Se ridică şi plăcuţele pentru prima coregrafie a galeriei de când echipa a plecat din Ghencea. Roşu - albastru