Dr Cezar BEREA Pornim spre acelasi punct din doua directii: una din partea sanatosului, alta din partea autoritatilor. Vorbim astazi doar in cadrul unui singur exemplu din prima categorie. Acum mai multi ani a fost adus cu salvarea un bolnav care prezenta suficiente simptome pentru un diagnostic aproape sigur sau cu o probabilitate foarte mare de-a fi asa. Anamneza mi-a intarit ideea. Bolnavul mi-a relatat: "D-le doctor, am avut si eu o ocazie si am plecat prin sindicat cu un bilet in statiune. Ajuns acolo, am constatat ca sunt singurul lor client. Tot personalul hotelului m-a privit oarecum curios. Aveau o mare dilema: Ce sa faca cu mine? Bucataria nu putea pune in functie oalele de ciorba si tavile pentru alte mancaruri pentru un singur client. Aveau in schimb, un congelator plin cu carne adusa din UE, evident expirata, dar cica inca buna pentru gatit. Nu aveau pliculete pentru ceai, iar eu nu beam «nechezol». S-a hotarat, dimineata, vin fiert in loc de ceai sau cafea si un gratar. La pranz, vin sec in loc de aperitiv, un gratar, apoi vin dulce in loc de desert. Seara un gratar si vin negru nemaicontand cantitatea si bietul chelner plictisit de inactivitate participa la masa cu mine. Avea si un merit: deconta vinul pe chitanta in locul ciorbei. In fiecare dimineata auzeam pe cineva in restaurant strigand: «unde este clientul nostru?». Totul a mers bine cam zece zile. Din a zecea zi au inceput dureri de la montul piciorului stang, apoi la dreptul. In cateva ore mi s-au umflat gleznele, erau rosii, fierbinti, nu mai putem sta in picioare. Dupa ultima masa, stropita din belsug cu vin, s-au umflat si genunchii, precum si cotul drept. Nu m-am mai putut misca din pat. Oameni foarte buni, chelnerii au chemat salvarea, m-au dus pana la ea pe un scaun de hotel si asa am ajuns la dumneavoastra. Ce dracu facem acuma?" Primul impuls l-am avut fata de lacomia lui (numai