De când se hrăneşte acolo sus doar cu ambrozie şi ne-a lăsat pe noi aici, jos, să-i invocăm reţetele, i-am auzit pe mulţi dintre cei care au colaborat cu Radu Anton Roman - sau doar i-au fost în preajmă cu o ocazie sau alta - spunând că, de fapt, Radu nu prea ştia să gătească. Aşa şi este, Radu nu a fost un bucătar! Dacă nu l-aţi cunoscut, vă puteţi convinge uşor de acest lucru privindu-i fotografiile de pe coperţile de reviste şi cărţi, din promo-uri de televiziune, de unde vreţi, şi veţi înţelege: în nici una dintre ele Radu nu se uită în tigaie, ci în ochii tăi!... Nu-l interesau alimentele, ci gastronomia, iar aceasta este un act de cultură, nu de nutriţie. Chiar dacă a ajuns şi pe masa gospodinelor, el nu a făcut niciodată concurenţă acestora la ciorba de duminică.
Dar ce a fost atunci acest personaj asociat de cei mai mulţi dintre noi doar cu "bucătăria lui Radu"?
Mai întâi de toate, bineînţeles, a fost un scriitor. Ce legătură are însă asta cu bucătăria? Păi, are, căci, după cum ne atrăgea el însuşi atenţia într-un interviu din Formula AS, "nici o senzaţie nu e deplină dacă nu devine cuvânt". Cărţile lui de bucate nu sunt reţetare şi nu îşi au locul în bucătărie, ci în bibliotecă. Mâncărurile sale sunt poveşti culinare, descrise şi descântate, fiind desfătări ale spiritului înainte de a fi încântări ale papilelor. La el, totul trece prin cuvânt înainte de a ajunge în stomac!
Radu a fost apoi un om de cultură, în sensul cel mai larg şi profund al cuvântului. În spatele aerului său jovial, al glumelor şi improvizaţiilor, se aflau nenumărate nopţi de lectură îndârjită, iar ediţiile şi variantele succesive ale operelor sale gastronomice alcătuiesc un adevărat Bildungsroman, o evoluţie intelectuală personală revărsată cu bonomie asupra tuturor celor care erau dispuşi să priceapă. La el, de la porc la leuştean, totul era cultură! @N_