- în orice împrejurare?! - Mi-amintesc că în urmă cu vreo cincisprezece ani, părinţii mei îşi respectau cu multă stricteţe concediile. Cele aproape trei săptămîni "de relaş" erau planificate şi organizate cu mult timp înainte. Cele mai fericite momente erau atunci cînd intram în unica "agenţie de turism" de pe Calea Moşilor şi cumpăram bilete pentru mare; ţin minte că existau nişte hărţi ale clasicelor staţiuni destinate relaxării salariaţilor extenuaţi după un an întreg de muncă, unde puteai să-ţi reperezi hotelul care era desenat în miniatură, aşa că îţi dădeai seama cîte etaje are sau cum arăta tot stabilimentul: ca un bloc turn, în formă de "L", ca un cub etc... cel mai atrăgător pe hartă, mi se părea, hotelul "Scoica" de la "Jupiter". Într-un singur an, ai mei au întîrziat cu planificările şi n-au mai găsit bilete, aşa că au plecat în necunoscut, apelînd la o gazdă din Constanţa, recomandată de nişte vecini. Aici, am descoperit pe lîngă turiştii ocazionali, cazaţi în nişte camere meschine, proaspăt văruite, construite undeva în fundul curţii, o întreagă armată de rude de-ale gazdei, venite chipurile într-o scurtă vizită, "pe fugă" la "tanti", "tuşa", "cuscra", "naşa" sau cum îi mai spuneau ei dnei Rodica, dar a căror intenţie de a se bronza pe plajă şi de a construi castele de nisip era cît se poate de evidentă. De fiecare dată cînd i se mai oprea cîte o Dacie la poartă, cu saltele şi bărci pneumatice pe capotă, doamna Rodica ofta adînc şi se prefăcea că se bucură că-i vede pe vărul de la Focşani sau pe cumătrul de la Feldioara, apoi, pentru că nu se punea problema să-i dea afară, îi caza în camerele cele mai bune din casă şi-i hrănea din propriul frigider, căci altfel s-ar fi creat "conflicte în familie". Desigur, fiecare rudă avea impresia că era singura căreia îi venise geniala idee să se repeadă cîteva zile pînă la Constanţa. Astfel, conştientizarea "