Lucrarea Simonei este cît se poate de academică, bine documentată şi conceptuală. Analizează în detaliu ceea ce se numeşte, cu un termen generic, "economia informală" dintr-un sat înconjurat de păduri din Apuseni unde localnicii, consideraţi de vecinii lor din comunele înconjurătoare ca fiind miliardari, se îndeletnicesc cu - aţi ghicit! - economia informal-forestieră. Cînd am citit-o - şi ori de cîte ori mă gîndesc la ea - această lucrare riguros ştiinţifică îmi apare însă sub forma unui excelent scenariu de film de desene animate despre tranziţie; un filmuleţ scurt, eventual ŕ la Gopo, în care se explică pe înţelesul tuturor o înţelepciune secretă a celor iniţiaţi: tranziţia românească spre economia de piaţă. Imaginaţi-vă deci un buştean - el va fi eroul filmului nostru. În prima scenă, acesta apare mîndru şi vesel, fluturîndu-şi frunzele în vînt în pădurea strămoşească. În cadrul imediat următor apare însă ţăranul român, cu un topor pe umăr şi un semn mare de întrebare în bula din dreptul căciulii: să-l tai sau să nu-l tai, aceasta este întrebarea! Ţăranul român este adică nedumerit dacă acel copac din pădurea moştenită de la bunici este proprietatea lui sau nu şi dacă da, ce are voie să facă cu el şi ce nu. Cum însă de cîţiva ani buni răspunsul la aceste întrebări a rămas ca în bancul cu bideul1, ţăranul român tranşează întrebarea cu securea: taie copacul. Pe fundal, dintr-un tufiş, se vede lucind ochiul tranziţiei. De acum începe acţiunea propriu-zisă, care constă în lungul drum al buşteanului către graniţă. Nici n-apucă buşteanul nostru să iasă din pădure că din tufişul pus de regizor în scena precedentă răsare pădurarul şi întinde mîna. Buşteanul îşi pleacă o creangă, care se transformă într-un săculeţ cu bani; după care fiecare îşi vede mai departe de drumul lui. În secvenţa următoare, ochiul tranziţiei se iveşte de la ferestrele primăriei.

Urmea