Cum e viaţa cu întortocheturile ei, rolul moldoveanului sfătos şi romantic, povestitor uriaş, rolul lui Ion Creangă “made in Humuleşti” a fost jucat de un ardelean get-beget. De Dorel Vişan. Mult s-a zbuciumat talentatul actor clujean să intre în pielea lui Creangă. Simţea că joacă mai mult din talent şi experienţă rolul scriitorului plin de farmec al vieţii, croit parcă pentru a povesti lângă cratiţa cu iahnie de fasole şi lângă o ulcică de vin bun.

Însă, Dorel Vişan, obişnuit cu profunzimea interpretării, avea în el o nemulţumire. Nu era sigur că intrase în el duhul marelui Creangă. Nemulţumit că nu izbucneau din fiecare por al lui sfătoşenia şi romantismul marelui povestitor moldovean, chiar i-a spus regizorului că mai bine ar abandona rolul. Vedea că în filmul “Bulgărele de humă” Adrian Pintea pare că se strecurase în firea lui Eminescu. Iar Dorel Vişan îşi dorea ca fiecare părticică din sângele său să fie a lui Creangă. Avea şi insomnii, noaptea, de întristare. Până când, într-o dimineaţă, i-au adus la filmări o nouă cămaşă pe care s-o îmbrace în rolul lui Creangă. De fapt, cum spun moldovenii, un cămeşoi, şi când a tras pe el cămeşoiul lui Creangă, parcă din cer s-a coborât o iluminare. Parcă deodată a început să respire precum Creangă. Parcă deodată inima părea a urma tic-tacul marelui povestitor ieşean. Din acel moment, cu adevarăt Dorel Vişan a simţit că este Creangă! Venit din ceruri, acel semn că îl poate interpreta adânc şi nuanţat pe marele scriitor ieşean s-a concretizat într-un film cu acea performanţă actoricească a lui Dorel Vişan în rolul lui Creangă.

Există momente de graţie, inspiraţii venite din cer, care transformă neaşteptat creaţia unor actori, ca şi hotărârile lor în greaua misie de a îmbrăca pielea unui personaj. Acest moment i-a coborât în minte şi lui Sergiu Nicoalescu. “Mihai Viteazul” era cât pe ce să devină o copro