Ca şi fiul ei, Maria, mama lui Nelu Ploieşteanu, este o adevărată vedetă în Ciorani, locul în care a copilărit şi a crescut marele lăutar.

25 de ani, Maria a cusut covoare cu furculiţa pentru a-şi întreţine copiii, patru în total.

Cu preţul ochilor obosiţi de migala în războiul de ţesut, a vrut ca fiecare dintre ei să meargă la şcoală.

Nelu Ploieşteanu este al treilea născut şi mândria ei cea mai mare. "A fost tot timpul cuminte ca o fată. La patru ani, când nici nu ştia să vorbească foarte bine, cânta la perfecţie, la acordeon, Nuneasca. Pentru că era atât de mic, îi legam acordeonul pe lângă corp, cu batiste".

Şi fiul cel mai mare, Traian, răpus de tânăr de boală, era muzicant. Ambii copii au moştenit talentul extraordinar de la tatăl lor, Petre, un cunoscut lăutar prin satele învecinate cu Cioraniul, unde mergea la nunţi şi botezuri.

Şi tatăl a murit de timpuriu, astfel că Maria poate contabiliza acum, la cei 85 de ani pe care îi are, nu mai puţin de 42 de ani de văduvie. "A fost aşa impresionat Nelu când a murit soţul meu încât a compus o poezie pe care învăţătoarea lui a reuşi să o difuzeze la un radio", îşi aminteşte Maria.

O viaţă simplă

Şi ei i-a compus, de-a lungul timpului, multe poezii şi cântece, unele dintre ele devenite marcă Nelu Ploieşteanu.

Şi, deşi putea să fie altfel, Maria a rămas o femeie foarte simplă, care a refuzat să meargă în Capitală, unde putea trăi în casa fiului ei celebru, pentru a fi sigură că are cine să aprindă o lumânare, la cimitirul din sat, pentru soţul şi fiul ei.

La câteva zile, mânat de dor, dar şi de griji, Nelu o vizitează şi are grijă să-i asigure întotdeauna bani pentru lemne, mâncare şi puţin ajutor în gospodărie. Între două vizite, mama lui îi urmăreşte toate apariţiile de la televizor şi se uită pe fotografii.

"Mi-a promis, atunci când era mic, că, mai târziu,