Respingerea planului de slavare a Ciprului de la faliment, propus de zona euro şi FMI a fost o greşeală. Decizia Parlamentului cipriot reprezintă un pas spre prăpastie şi excluderea din uniunea monetară, apreciază, în următorul comentariu, Bernd Riegert.

Parlamentul de la Nicosia a făcut o greşeală fatală. Respingerea condiţiilor puse de zona euro şi Fondul Monetar Internaţional, respectiv a taxei pe depozitele bancare, va avea consecinţe grave atât pentru Cipru cât şi pentru întreaga uniune monetară.

Disponibilitatea de a salva statul cipriot şi băncile aflate în prag de faliment prin acordarea de credite în valoare de 10 miliarde de euro a fost o ofertă generoasă. Nu a fost decât o încercare de a menţine în viaţă statul cipriot, care, în iunie probabil, va ajunge în dificultate de plată. Totuşi Prlamentul de la Nicosia a cedat presiunilor străzii, în speţă a clienţilor bancari.

Când se trăieşte peste posibilităţi

Cele 5,8 miliarde de euro, la cât s-ar fi cifrat în total contribuţia ciprioţilor deţinători de depozite bancare, n-ar fi fost o sumă exagerată. În plus, asupra acesteia căzuseră de acord statele din spaţiul euro, aşadar inclusiv guvernul cipriot.

Între timp a devenit limpede că Ciprul a trăit ani de zile peste posibilităţi. Tentativa de a atrage capital străin prin reducerea impozitelor şi slăbirea controalelor în sectorul bancar nu a dat rezultate. Guvernul cipriot ceruse deja ajutor internaţional pentru că băncile, în parte de stat, s-au angrenat în speculaţii financiare fără măsură. Micul stat insular a ajuns să nu mai poată face faţă imenselor sale datorii.

Problema e că aparenta victorie a clienţilor bancari, înfuriaţi de solicitările creditorilor internaţionali, nu va schimba cu nimic situaţia. Dacă zona euro vrea cu orice preţ să păstreze Ciprul în rândul membrilor