Proclamaţia de la Timişoara este un document adoptat la Timişoara în data de 12 martie 1990. A fost redactat în urma manifestaţiei populare din Piaţa Operei începută cu o zi înainte
Populaţia Timişoarei a fost iniţiatoarea Revoluţiei române. Între 16 şi 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un război cu unul dintre cele mai puternice şi mai odioase sisteme represive din lume. De-o parte populaţia neînarmată, de cealaltă parte Securitatea, Miliţia, Armata şi trupele zeloase de activişti ai partidului.
În 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei, transformându-se într-un oras liber.
Din acea zi, întreaga activitate din oraş a fost condusă, de la tribuna din Piaţa Operei, de Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluţiei de la Timişoara.
În 21 decembrie, în Piaţa Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: “Suntem gata să murim!”. O serie de fapte întâmplate în România îndeosebi după 28 ianuarie 1990, au venit în contradicţie cu idealurile Revoluţiei de la Timişoara.
Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice româneşti de către mass-media centrală, decât parţial şi confuz. În asemenea condiţii, participanţii la evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989, s-au văzut nevoiţi să explice întregii naţiuni pentru ce au pornit timişorenii Revoluţia, pentru ce au luptat şi mulţi si-au jertfit viaţa.
Idealuri neîmplinite
Proclamaţia de la Timişoara este un document adoptat la Timişoara în data de 12 martie 1990. A fost redactat în urma manifestaţiei populare din Piaţa Operei începută cu o zi înainte. George Şerban, mai târziu deputat PNŢCD de Timiş, iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara şi al declarării zilei de 16 decembrie ca zi naţională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersul său