N-a prea fost mereu uşor în ultima vreme să fii american şi să fii mândru de asta. Incursiunea dezastruoasă în Irak, dublul mandat al lui Bush, unilateralismul sunt doar câteva dintre motive. N-a prea fost mereu uşor în ultima vreme să fii american şi să fii mândru de asta. Incursiunea dezastruoasă în Irak, dublul mandat al lui Bush, unilateralismul sunt doar câteva dintre motive.
German şi austriac după tată şi newyorkez de origine greacă după mamă, „mi-am uitat” bucuros paşaportul american în timpul unor călătorii în ultimii ani.
La această deteriorare a imaginii Statelor Unite se adaugă un fenomen a cărui importanţă nu este sesizată încă. America de astăzi nu mai este „naţiunea periculoasă”, descrisă de Robert Kagan.
Criza financiară mondială şi consecinţa ei cea mai uluitoare - repunerea în discuţie a dogmelor economice pe care SUA le-au susţinut cu tărie şi în jurul cărora reuşise să impună un consens cvasiuniversal - au reuşit să-l dezvăluie.
Diferit faţă de concetăţenii mei europeni, opţiunea mea în această cursă pentru Casa Albă este recentă. Caracterul istoric al candidaturii lui Obama este evident, dar candidatura lui John McCain (mai popular în Asia decât în Europa) merita luată în serios.
Dar legătura transatlantică mă îndeamnă să-l votez pe Obama. Ideea potrivit căreia lumea se poartă mai bine atunci când SUA şi Europa se înţeleg este înscrisă în ADN-ul meu. Consecinţa acestei Weltanschauung este că lumea se pierde pe măsură ce legătura transatlantică se rupe.
După 11 septembrie, americanii au descoperit cu o neîncredere crescândă limitele puterii lor militare pure în lipsa legitimităţii morale pe care le-o conferă sprijinul europenilor, condiţie sinequa non a susţinerii venite din partea restului Planetei.
În acest timp, europenii au devenit conştienţi de l