Intr-o zi de simbata, pentru oamenii obisnuiti libera, Triajul Spitalului este luat cu asalt de zeci de pacienti. Acest du-te-vino ametitor este firescul unei zile de munca a asistentelor In mod normal, simbata e ziua in care sint liber. Adica, pot sa fac orice. Tocmai simbata, o cunostiinta de-a mea ma rugase sa merg cu ea in spital, pentru ca, fiind acreditat pe spital, eu mai cunosc asistente care pot face o injectie. Am hotarit sa merg la Anestezie si Terapie Intensiva, la asistenta sefa. Pe holuri, remarcasem ceva ciudat. In timpul saptaminii, te izbeste o bizara forfoteala de cadre medicale, asistente, pacienti, viitori pacienti, vizitatori. La sfirsitul saptaminii, spitalul se goleste deodata, de parca lumea reuseste sa nu se imbolnaveasca simbata. Amabila, asistenta sefa ma indruma la Triajul sectiei de Chirurgie. Inainte sa ies din salon, asistenta sefa imi spune ca un pacient vrea sa dea o declaratie presei. Ma gindesc: "Azi e ziua mea libera". Rog frumos o asistenta sa faca injectia. Buun. Acum, pot sa fac ce vreau. Ei, da' chestia cu pacientul care voia sa de o declaratie imi tot statea pe creier. Daca o fi vreun sinucigas? Sau un barbat batut? Sau un caz beton? Cu gindul ca la viitoarea sedinta de redactie o sa ma propun pentru o marire de salariu, dau o fuga pina acasa, imi iau legitimatia, un carnet si un pix si ma intorc in fuga in spital, rugindu-ma sa fie ceva de prima pagina. Ma duc iar la asistenta sefa de la ATI, care ma conduce la pacientul cu declaratia, o femeie in virsta, operata de curind la ficat. Ma pregatesc sa notez: "Ma numesc Maria Carp si am fost operata la mai multe spitale din tara. Vreau sa multumesc, prin intermediul dumneavoastra, cadrelor medicale de aici, pentru ca sint oameni extraordinari si m-au ingrijit foarte bine. Sint internata de 11 zile si in nici un spital din tara nu am mai vazut atita grija pentru pacienti". Ramin b